Oraşul Aleşd - Scurt istoric

Aleşdul este o aşezare întemeiată prin colonizare de către primii stăpâni ai cetăţii Piatra Şoimului. Sunt cunoscute vestigii arheologice importante in pestera Igrit (oase de Ursus Spaeleus), pe valea Soimului (ceramica pictata din neolitic) in comuna Astileu (monede romane datate din secolul II ien. In epoca romana aici trecea drumul care facea legatura intre Aquincum si Porolissum. Alesdul vechi se afla pe malul stang al Crisului Repede, in zona inundabila, unde din cauza deselor inundatii, populatia se va muta la inceputul secolului al XVIII-lea pe terasa de pe malul drept (locul pe care il ocupa in prezent).De la început, Aleşdul a aparţinut de domeniul Cetăţii Piatra Şoimului. Prima atestare documentară datează din 1291, sub denumirea Elusd. În 1406 Aleşdul apare în documente sub denumirea de Willa Eleesd, în 1699 de Illesd şi în secolul următor sub denumirea de azi Elesd (în româneşte Aleşd), în toată această perioadă localitatea trecând prin proprietatea mai multor nobili. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Aleşd se realizează importante venituri din comerţ, meşteşuguri, cârciumărit, morărit şi cazane de fiert ţuică. Localitatea Pădurea Neagră este aşezată pe valea Bistrei, în Munţii Plopişului, la 20 km de Aleşd. A luat fiinţă o dată cu construirea, în prima jumătate asecolului al XIX-lea, a fabricii de sticlă. Localitatea Tinăud este una dintre aşezările cu atestare documentară scrisă dintre cele mai vechi de pe Valea Crişului Repede-1214. Până în secolul al XVII-lea, Tinăud este în proprietatea unor nobili, pentru ca, după cucerirea otomană, alături de Aleşd şi Peştiş, să intre în componenţa Sangeacului de Aleşd. Aleşdul, şi o dată cu el toate localităţile din zonă, au ieşit de sub stăpânirea otomană în 1692, o dată cu înfrângerea turcilor şi desfiinţarea paşalâcului de la Oradea. Stăpânirea otomană a fost înlocuită cu cea habsburgică. În secolul XVIII, principala ocupaţie a locuitorilor din Aleşd, Peştiş şi Tinăud este agricultura, adică cultivarea cerealelor, viticultura, pomicultura şi creşterea animalelor. Se realizează importante venituri din meşteşuguri, (dar şi din cazanele cu ţuică!) fiind vestiţi în împrejurimi blănarii, cojocarii, rotarii, fierarii. În secolul XIX, s-au produs schimbări importante în structura populaţiei pe domenii de activitate. 55% din populaţie îşi câştiga existenţa din ramuri de activitate neagricole, iar 45% din agricultură. 24% trăia din activităţi industriale şi 15% din activităţi economice ale sectorului de exploatare şi prelucrare a lemnului. În Aleşd existau deja mulţi comercianţi şi mici meseriaşi (zidari, tâmplari, dulgheri, rotari, croitori, fierari, cismari), în Peştiş şi Tinăud oamenii trăiau din agricultură, iar cei din Pădurea Neagră trăiau din veniturile pe care le realizau la fabrica de sticlă din localitate. Aleşdul a devenit oraş în 1968, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1106 din 27 mai1968. De la această dată până în 1988 oraşul Aleşd a avut în subordinea sa o comună,comuna Aştileu, iar astăzi în componenţa oraşului Aleşd intră patru aşezări: Aleşd, Peştiş,Tinăud şi Pădurea Neagră. Comuna Aştileu are în componenţă patru sate: Aştileu, satul de reşedinţă, Călăţea, Chistag (atestat 1075) şi Peştere. Se învecinează la sud cu comuna Dobreşti, la est cu comuna  Măgeşti, la sud-est cu comuna Vadu Crişului, la nord cu comuna Lugaşu de Jos şi oraşul Aleşd, iar la vest cu comuna Vârciorog şi comuna Ţeţchea.